Marius Manta – oceanografie culturală

oceanografie culturală și identitate ortodoxă


Interviuri „Open Air Blues in the Garden”

Așa cum am precizat deja, Revista „Ateneu” este și în 2023 partener media pentru Festivalul de la Dărmănești „Open Air Blues in the Garden”. Am semnalat câteva aspecte în numerele 646 (pg. 18), 647-648 (pg. 25). Voi reveni cu o cronică a festivalului în numărul 649. Totuși, până atunci, vă ofer un extras din cele câteva dialoguri / interviuri pe care deja le-am inițiat cu cei ce vor fi prezenți la Dărmănești în 2023. 6 întrebări, 3 repondenți. Cu Layla Zoe vă veți întâlni în seara zilei de 26, cu Krissy Matthews în prima seară, pe 25, cu minunatul Cross Charles Mack, așa cum era firesc, duminică, pe 27. Artiști fabuloși, vă veți convinge!

Mai glumind, mai nu, cu mine – în toate serile!

1.Festivalul de la Dărmănești „Open Air Blues in the Garden” a ajuns la cea de a patra ediție, așadar l-am putea considera un festival tânăr, dar, cu siguranță, de calitate. Mă bucur mult că te-am descoperit în lista invitaților, așa că, pentru început, te rog spune-mi ce știi despre festival, despre Dărmănești și ce așteptări ai?

Layla: Nu cunosc nimic despre acest festival însă, după ce am consultat lista de participare, sunt convinsă că va fi un weekend cu muzică minunată. Pe mulți dintre participanți îi cunosc personal, sunt muzicieni de mare clasă, l-aș menționa în primul rând pe prietenul și producătorul meu de altădată – Henrik Freischlader. Îmi pare bine că revin în România, e o țară frumoasă, am cântat data trecută la Festivalul de blues de la Brezoi.

Krissy: Să fiu sincer, nu știam de acest festival până acum. Dar am stabilit o legătură solidă anul trecut, am văzut restul participanților și deopotrivă am realizat cât de prietenos este „șeful”, Marius Diaconescu, așa încât se anunță un weekend intens. Consider că România este cu adevărat o țară minunată, drept pentru care abia aștept întâlnirea cu Dărmăneștiul. Sunt încântat că voi participa…

Cross: Abia aștept Festivalul. Nu știu prea multe despre istoria lui ori a orașului. Cunosc că a fost numit după numele unui conducător, „Dărman”. Mai știu și că orașul administrează cinci sate: Dărmăneasca, Lapoș, Păgubeni, Plopu și Sălătruc. Mă documentez despre istoria lui, dar și despre România, în general. Altfel, abia aștept să mă întâlnesc cu Marius (Diaconescu) și să învăț, să prind, tot ce merită. E cu siguranță o onoare să împărtășesc muzica blues cu prietenii din România!

2.Ce înseamnă fenomenul „blues” pentru tine? Este un stil de a cânta sau poate echivala cu o adevărată „cale de a trăi”; o anumită mentalitate?

Layla: Cred că blues-ul e acea muzică care vine direct din inimă și se adresează inimilor, sensibilităților celorlalți. Într-un sens tradițional, e o cale de a mărturisi greutățile vieții dar fără a părăsi speranța, ba chiar având capacitatea de a însănătoși cât de puțin… Chiar dacă compun și interpretez muzică de blues într-o manieră contemporană – nu neapărat în stilul vechi – tot mă consider o interpretă de blues, deoarece tocmai prin această muzică încerc să mă apropii de inima celui care mă ascultă, să mă conectez cu cele mai profunde sentimente – tristețe, bucurie, frică, curaj ș.a.m.d.  

Krissy: Sunt de acord cu tot ce a afirmat Layla. Știm cu toții că e un gen muzical care a provenit din multa suferință a sclavilor iar acum e un stil muzical care presupune anumite măsuri, o anume ritmicitate. Dar fețele blues-ului sunt azi atât de diverse! În fond, nu sunt un artist de blues în sensul traditional, ci chiar, iubindu-l, încerc să îl aduc înspre forme noi de percepere. Nici nu încerc să pretend că provin dintr-un mediu care a avut atât de mult de-a face cu rasismul. Cânt despre tot ceea ce am experimentat în circa 30 de ani în care am călătorit în întreaga lume.  

Cross: Pentru mine, provenind dintr-o familie de muzicieni de blues, muzica aceasta e un stil de-a fi, o formă de terapie în raport cu această viață tumultoasă. Copil fiind, obișnuiam să stau concentrat și să ascult sunetele. Atât tata, cât și mătușa mea cântau piese care coborau până la noi dintr-un trecut îndepărtat. Erau tehnici pe care cu greu le mai poți auzi astăzi. Mai ales acum, după atâția ani, înțeleg preaplinul acelei muzici – era minunată! Muzica blues mi-a oferit șansa de a mă înțelege mai bine, dar și de a mă face cunoscut altora. Blues-ul este un medicament potrivit când sufletul suferă, e ca un răsărit în contra unei zile mohorâte. Blues-ul deapănă povestea vieții și ne oferă un tablou al existenței destul de clar.

3.Cum ai intrat în fenomenul muzical și care consideri că ți-au fost influențele?

Layla: Am crescut având colecția de discuri a tatălui meu și moștenind dragostea pentru blues. Mai târziu, în timpul școlii, am cântat musical-uri, pentru ca imediat să cânt în formația tatălui meu și după aceea, în adolescență, în propria mea formație pentru mai mulți ani. Trebuie să menționez și cursurile de jazz vocal în Nanaimo – la colegiu, în același colegiu unde a studiat și Diana Krall. După ceva timp, am început să compun și chiar să lansez un album în 2005. Au urmat turneele. Cei care m-au influențat cu adevărat au fost cei care au avut forța de a compune, precum Bob Dylan, Tom Waits, Joni Mitchell, Van Morrison. Din rândul interpreților, Janis Joplin, Billie Holiday, Muddy Waters, Sam Cooke, Tina Turner, Howlin’ Wolf. Iar dintre chitariști, îi admir pe Peter Green, Frank Zappa și Roy Buchanan.

Krissy: Încă de la vârsta de un an, am crescut urmărindu-mi tatăl în concerte. Cum s-ar zice, întotdeauna am fost în mijlocul rock’n’roll-ului. Prima trupă care mi-a plăcut a fost The Shadows iar tata a rămas chitaristul favorit. Dar îi admir și pe Roy Buchanan, Derek Trucks, Jeff Beck, Dean Brown și Jeff Healey.

Cross: Am cântat încă din vremea copilăriei. Am început cu pianul la 5 ani. Urmăream și muzica de la televizor pe care încercam să o reproduc. Apoi, am luat lecții la tubă, trompetă, trombon și eufoniu. Tata cânta la chitară iar mama interpreta B.B.King, Blue Bland, Louis Jordan, Muddy Waters. Încă de atunci am ascultat o grămadă de muzică, multe stiluri – totuși, când era vorba de mama și tata, totul revenea la blues. Cei care m-au influențat cel mai mult au fost tata LC Mack, mătușa Georgia Johnson, unchiul Buddy Mack (a cântat cu Robert Johnson), fratele Mark și prietenul său, Larry Mack. Nu îi uit nici pe șefii de orchestră Paul Kelley, Michelangelo Taylor, Dr. Willie Naylor. Eram genul de puști care mereu prefera să stea cu el însuși – studiam 5 ore într-o zi obișnuită și câte 8-10 ore în weekend.

4.Lasă-mă să pătrund cât de cât în de-a lungul coridoarelor care te definesc. Ai anumite superstiții înaintea spectacolului?

Layla: Pur și simplu prefer să stau singură, îmi definitivez machiajul și îmbrac hainele de scenă, compunând cumva o altă persona.  

Krissy: Cu cinci minute înainte de show îmi deschid o bere. Asta e! Nimic prea straniu în ceea ce mă privește! Niciodată nu urc pe scenă amețit. Ei, dacă e posibil, mi-ar plăcea să fac dragoste înainte de concert, să îmi pot apoi concentra toată energia.

Cross: În ceea ce mă privește, am nevoie de cinci minute pentru a mă ruga. Îi mulțumesc Domnului pentru bunătatea Lui, îi mulțumesc pentru ce am fost și pentru unde sunt acum, Îl rog să îmi dea puterea de a aduce pe drumul cel bun cel puțin un suflet. Îi mulțumesc pentru această șansă de a cânta și de a-I servi Lui.

5.Deși presupun că e o provocare care ar putea să genereze ample discuții, încearcă succint să îmi spui care îți sunt legăturile cu politicile industriei blues-ului. Care crezi că îi sunt plusurile și minusurile?

Layla: După toți acești ani petrecuți în această industrie, consider că e destul de dificil. Trebuie însă să faci muzică din drag de muzică. Muzica blues e un stil în care bărbații ocupă locul întâi, drept pentru care sunt mândră că sunt una dintre acele femei al căror nume a ajuns să fie cunoscut pe scenele muzicii blues. La fel de mândră sunt și pentru albumele pe care le-am scos, cât și pentru locurile în care am ajuns datorită muzicii. În ceea ce mă privește, succesul nu se măsoară în bani, ci e dat în măsura în care reușesc să sensibilizez, cum reușesc să ajung la inimile celor care îmi ascultă muzica în întreaga lume. Din această rațiune am ales să continui să muncesc din greu și să fac tot ce pot ca să reușesc în acest domeniu, oricât de greu s-ar dovedi.

Krissy: Nu mă preocupă nici politicile, nici politica. Urăsc extremismul. Ce-i drept, am întâlnit și în această industrie din când în când oameni care s-au dovedit a fi niște nemernici, dar asta e valabil cam în orice domeniu. Încerc să arăt tuturor respect și să trăiesc fiecare zi ca și cum ar fi ultima.

Cross: Mi-e greu să am de-a face cu politicile ori politica pentru că sunt o persoană care mă dedic celuilalt iar când observ tot soiul de nedreptăți, le descopăr, le scot la iveală din dorința de a ajuta. Uneori e dificil, însă părinții m-au învățat să spun adevărul și să ajut în orice împrejurare. Un mare plus al muzicii ar fi acela că ea poate într-adevăr ajuta, înzdrăveni, da putere. Kahlil Gibran considera că „Muzica este limbajul spiritului. Ea descoperă secretele vieții aducând pacea, înlăturând disputele”.

6.Mulțumesc mult pentru amabilitate și răspunsuri! La final, ce anume face ca muzica pe care o interpretezi să fie cu adevărat unică?

Layla: Muzica și spectacolele mele sunt despre adevăr, onestitate, despre cum să intri în legătură cu sentimentele cele mai profunde. Cum am zis, încerc să găsesc calea către inima fiecărui fan, chiar să-i aduc o lacrimă în colțul privirii. Iar dacă reușesc să eliberez pentru o clipă inimile celor care mă ascultă, atunci mi-am făcut treaba!

Krissy: Pur și simplu fac ceea ce doresc când vreau, așa mă simt liber pe scenă. Unora le place asta. Altora le displace. Fii tu însuți! – asta e cu adevărat important. Dacă ești cu adevărat tu însuți și nu încerci să fi în mod artificial un altul, atunci vei fi unic…

Cross: Cu drag! Mulțumesc la rândul meu pentru a fi vorbit despre Festivalul de la Dărmănești și despre muzica mea. Nu prea știu cum să răspund la această ultimă provocare. Întotdeauna am avut fani care au venit și mi-au spus că muzica le-a ajuns la inimă. Vorbim de un mix de blues, soul, rock și funk. V-aș putea oferi o mică parte din biografia mea. Iată: „Aducând în același loc atât muzica, cât și experiența unei cariere, Cross propune odată cu fiecare show o apariție unică. Veți experimenta o multitudine de sentimente și emoții de-a lungul unei călătorii printre forme de soul, funk, blues și rock, care vă va bucura pe deplin”.

material realizat de Marius Manta



Lasă un comentariu